am ciocănit indecis
am intrat în biroul cu flori
şi vaze de cristal
cumpărate din magazinul unirea
m-am împiedicat de o cută
a covorului ieftin
de cisnădie
am căzut pe primul scaun
nu mi-e rău doamnă
pixul ei continuă
să umple o fişă tipizată
privesc tavanul alb
lustra ca o elice de avion
faţa de masă roşie
cineva acolo sus
mă filmează
îmi urmăreşte fiecare
oftat
îmi înregistrează fiecare
cuvânt
îmi întoarce ceasul
îmi rebobinează paraziţii
ce crezi că s-a-ntâmplat
cu tine în tot acest
timp
mă-ntreabă ea
cu aceeaşi privire
cu care
într-o secvenţă
din asfalt tango
charlotte rampling
a urcat în autocar
unsprezece fete
